Nunta Anului sau evaziunea fiscala a anului?

Nunta anului sau evaziunea anului? Desi nu pot sa ii mai suport pupincurismul politic, ajung sa ii dau dau dreptate lui Cristoiu. Presa de azi este facuta doar de fatuci si baietei semidocti, microcefali, care nu vad stirea zilei nici daca ii loveste in cap. Stirea zilei de azi? Nunta lui Borcea. Ce a facut presa? A comentat toaletele, banii cheltuiti, opulenta, limuzina samd. La Realitatea TV chiar a fost invitat Mugur Ciuvica sa comenteze evenimentul…vai steaua lui..Daca seful Grupului de Investigatii Politice ajunge sa comenteze nunta unuia ca Borcea inseamna ca e foame mare…dar sa nu divaghez… Ce ar fi trebuit sa vada presa: Gigi Becali, falit cu acte in regula ( pe persoana fizica vorba unui celebru sfertodoct) a facut cadou o masina de 300000 euro…Din ce bani??? Din banii lui in nici un caz…pentru ca oficial el nu are. Fiscul lui Blejnar a constat ca Becali nu are nici un leutz drept pentru care ii executa silit terenurile. Deci masina a fost platita de vreo firma…care isi va deduce TVA-ul de cel putin 75000 de euro…Firma care va trebui sa transfere masina catre Borcea. Cum o firma nu are voie sa faca donatii unei persoane fizice se va intocmi un contract de vanzare-cumpare fictiv, pe o suma de nimic…Deci evaziune fiscala de doua ori…Dar atletul colectarii banilor la buget, Blejnar, nu vede asta. Apoi, nunta lui Borcea a costat, potrivit presei, un milion de euro. Deci un TVA de de 240000 de euro care s-a varsat la bugetul de stat. Oare un rechin ca Borcea va lasa atata amar de bani sa ramana acolo? Indoi-m-as. Precis si nunta a fost platita de vreo firma tocmai pentru a nu lasa sa se “piarda” la bugetul de stat un sfert de milion de euro. Ar fi simplu de verificat cine a platit factura de la nunta…Daca factura a fost platita din conturile proprii, daca Becali a cumparat masina din buzunarul propriu si i-a donat-o lui Borcea imi cer scuze in avans si recunosc ca sunt un dobitoc. Dar daca nu este asa, inseamna ca traim intr-o tara de kakaoklu, cu o presa de kakaoklu kremali si cu autoritati fiscale de kakat. Inseamna ca traim intr-un stat mafiot in care mafiotii fac legea si in care fiscul strange cureaua doar pe seama celor care nu fac parte din sistemul clientelar. O tara care merita statutul de oaie neagra a Uniunii Europene…Totusi, sper sa ma insel…

Posted in Uncategorized | Tagged , , | 2 Comments

Lui Stolojan ii place pretul benzinei

Daca puteti lua o pauza de la recitalul Columbenilor va recomand o mostra din gandirea frankensteinianului finantist. Theodor Stolojan se declara absolut satisfacut de pretul carburantilor. Si ii considera iresposabili pe cei care isi doresc o ieftinire. Mi se pare interesant, in special, faptul ca vorbeste la persoana I. El sa fie “geniul” care dirijeaza politica economica a guvernului? Daca da, atunci tot dezastrul are o explicatie. Pe larg in Cotianul. ro



Posted in Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Romania a devenit stat securist

Am citit in ziarele de ieri rechizitoriul intocmit de procurori in dosarul tragediei de la maternitatea Giulesti. Trecand peste responsabilitatea celor care sunt presupusi vinovati de aceasta tragedie, nu pot sa nu remarc ca, din nou, iar si iar, apar stenogramele unor convorbiri telefonice. Acelea dintre asistente si acelea dintre medici. Stenograme ale unor convorbiri purtate atat inainte de tragedie cat si dupa. Cine a autorizat interceptarea convorbirilor? Si in ce scop, avand in vedere ca, in cauza, nu era atinsa nici siguranta nationala, nici nu ne aflam in fata marii coruptii si nici in fata unor actiuni de crima organizata. Era vorba doar de niste tembeli care neglijandu-si obligatiile de serviciu au provocat o tragedie. Si vor plati pentru asta si trebuie sa plateasca. Dar ce legatura are fapta lor cu interceptarea convorbirilor? Si de ce oare un magistrat a autorizat, daca a autorizat, asa ceva? Am devenit deja un stat securist in care violarea intimitatii nu mai este o exceptie ci o practica de zi cu zi.

Posted in Fiat Justitia dar sa nu exageram | Tagged , , | 1 Comment

Cum nu m-am lasat pe banii statului

Lasatul de fumat pe banii statului….uff ce vis frumos in tara cuplului Basescu-Boc. Plini de ambitii, eu si colega mea Carmen am hotarat sa ne inscriem in programul finantat de guvern, careia i se face atat reclama. Am sunat la telefonul dedicat si ne-am programat la o consultatie in ziua de miercuri. Potrivit reclamei, un medic pneumolog ne va spune cat de bolnavi suntem, iar un psiholog ne va demonstra cat de prosti suntem ca fumam. Apoi vom primi niste pastile minune, sau plasturi sau altceva, care vor face din fumat o dulce uitare. In ziua respectiva, ne-am prezentat timizi la spitalul Marius Nasta (asta nu e plin de TBC-isti ????) cu speranta ca vom gasi solutia problemei, fara exercitii de vointa. De la poarta ne-a intampinat un paznic care fuma rezemat de un panou pe care scria “Interzis fumatul in spital. Amenda de la 500 la 2000 RON). Ne-a indrumat pe o alee la “pavilionul rotund”. Acolo suntem preluati de o asistenta care ne indruma la etajul 1, “pentru ca nu ne mai lasa sa folosim afiteatrul”..Amfiteatru???? WTF!!! La etajul 1 patrundem intr-o sala supra-aglomerata, plina de oameni care se inghesuie de obicei la mocaciuni: gospodine cu copiii dupa ele (cata minte sa ai aduci copilul intr-un spital de boli infectioase!!!), baieti de cartier, stalpi de bodegi si altii asemenea. Mirosul iti infunda nasul si te facea sa te gandesti ca fumul de tigara este oricum mai placut. Deci urma sa ne lasam de fumat in grup. Dupa vreo 15 minute apare cineva care ne da niste chestionare sa le completam impartind generoasa pixuri cu slogane mobilizatoare. Cum nu erau mese toti am completat chestionarele pe genunchi, rezultand niste notite gen desenele rupestre. Langa mine, o gospodina a completat pe larg de ce boli de plamani sufera!!! Oh, mama..!!! M-am mutat cu Carmen pe scaun….Se strang chestionarele, se incearca si strangerea pixurilor, dar fara succes. Apare apoi o “psiholoaga”, la vreo 150 kg, care ne vorbeste despre vointa si despre cumpatare. Cativa din sala profita de okazie sa o intrebe de durerile de cap de care sufera, de mahmureala, sau de gura amara. Li se spune ca nu e deontologic sa acorde astfel de consultatii in grup si ca mai bine s-ar prezenta la cabinet. “Si unde e cabinetul dentologic (sic!)”, intreaba cineva?. Dupa care apare o alta tantitza, medic pneumolog, care ne convinge ca noi nu suntem fumatori, noi suntem bolnavi. Si fumatul, ca orice boala, necesita tratament de specialitate. Altfel nu trece…Medicamentos, sub supravegherea medicului, si psihologic, sub supravegherea grasei adepte a cumpatarii. Din fericire Guvernul subventioneaza 100% tratamentul si nu trebuie sa dam bani pe medicamentul ce ni se va prescrie, si care se numeste Zyban. Trebuie doar sa venim in fiecare saptamana la consult medical si psihologic, consultul medical 100 Ron si cel psihologic 200 Ron si primim GRATUIT, CADO’, CADO’, dozele saptamanale de Zyban. Si va trebui sa urmam aceasta schema de tratament timp de 3 luni….Altfel daca ne-am trata singuri, ar trebui sa cumparam Zyban-ul de la farmacie si sa dam pe el vreo 200 Ron, cat costa doza pentru 3 luni!!! Asa, il primim gratuit, platind numai 300 Ron pe saptamana. Asta da afacere! Primim listele cu medicii acreditati in program sa ne facem programarile si ni se ureaza “insanatosire grabnica”…Eu si Carmen am iesit multumiti din sala. Ceilalti au mai ramas sa mai ciupeasca vreo consultatie gratuita despre “harait in piept” si “gheara in gat”, sau poate inca un pix. La poarta ne aprindem cate o tigara sub privirile dezaprobatoare ale paznicului, care s-a intrerupt special din privitul degetului dupa ce se scapinase in nas. Deci nici de data asta nu ne-am lasat de fumat.

Posted in Uncategorized | Tagged , , | 2 Comments

Draga domnule Toni Grecu

Cu bucurie in suflet, noi locatarii blocului din Sirenelor, in care ne faceti onoarea sa creati si sa va recreati, va anuntam ca am reusit sa trecem cu bine si cea de a sasea luna in care va platim consumul de apa calda, lumina, ascensorul, parcarea si portarii. Sa ne ajute Dumnezeu la mai mult. Ne-ati onorat si in seara aceasta, trecand majestuos printre noi, plebeii, care ne inghesuiam la administratie sa platim factura la gaze, fapt care ne-a umplut inimile de mandrie ca suntem colocatarii unui asa de mare roman. Am apreciat, ca de obicei, faptul ca nu salutati pe nimeni, considerand firesc sa nu va coborati la nivelul unor bieti muritori, simpli medici, avocati, profesori, arhitecti, ambasadori, directori de multinationale, banci sau oameni cu alte profesii tot atat de neinsemnate comparativ cu menirea dumneavoastra de a produce spectacole de comedie. Pentru un pret corect, bineinteles. Dar domnule Toni Grecu, tara trece prin vremuri grele si noi suntem traitori in aceasta tara. Nu stim daca suntem noi peste vremuri sau vremurile sunt peste noi, dar oameni invidiosi, plini de prihana, au venit cu propunerea sa nu va mai platim, pe viitor, intretinerea, Unii au plusat si au cerut chiar sa va taiem tevile de apa calda si apa rece pentru a va feri de tentatia de a ne bucura si a consuma, in continuare, utilitati pe cheltuiala noastra. Ultima propunere a fost chiar salutata, avand in vedere ca astfel, sudoarea creatiei va ramane mai mult timp impregnata in Dumneavoastra si veti putea mai usor sa ne-o impartasiti, si noua, vecinilor. Mai ales ca v-am fi dat ocazia sa transpuneti in viata proprie un vers din cantecul “Kaka-Maka” si ati fi putut ca “in 2010, sa o frecati la rece”. Din pacate, bucuria noastra a iubitorilor de efluvii artistice a fost de scurta durata.  Un locatar mai pragmatic, un amarat de directoras care se chinuie sa tina pe linia de plutire o firma privata, a venit cu ideea sa va facem o surpriza: sa va lasam sa interpretati un rol memorabil, in fata unei sali arhipline, intr-unul din cele mai mari palate din Bucuresti. Adica la Palatul de Justitie unde se afla Judecatoria sectorului 5. Ceilalti locatari, mici la suflet, din bloc au impartasit ideea si au si strans banii pentru avocat. Pana la urma si noi, ceilalti, iubitorii de cultura, ne-am declarat multumiti si am zis ca arta e tot arta, pe scena sau in fata magistratilor. Asa ca maine demaram procedurile in instanta si asteptam cu drag sa va vedem din nou printre noi. Daca nu va permiteti un avocat va rugam sa ne permiteti sa organizam o cheta. Portarul Aurel, il stiti, acela pe care il ignorati cand intrati in parcare, a zis ca da si el ceva…Pana la intalnirea noastra va salutam cordial cu nemuritorul “kaka-maka” si va multumim ca existati.

Semnat. Vecinii dumneavoastra

PS. va anuntam pe aceasta cale ca la mic.ro, langa noi, o sa bage lapte la punga si cartofi, juma’ de kil gratis cu talonul din Click. Vreti sa va cumparam vreo doua kile?

Posted in Uncategorized | Tagged , , | 3 Comments

Un salam mizerabil promovat pe naivitatea copiilor.

Ma gandesc sa lansez o campanie impotriva campaniilor publicitare avand ca tinta copiii. Dupa ce m-a asasinat fi-mea cu Parizaki Ifantis am cumparat in sfarsit produsul. O mizerie. Un salam de porc plin de sorici, resturi si grasime. Pana si Luana a exclamat: “ce tzeapa”…Dar asta nu o impiedica sa fredoneze, non-stop, melodia din reclama, plagiata sau nu, dupa Gummy Bear. Acum testam Mighty Beans. Un Hopa-Mitica mai… ordinar dar la pret de 10 ori mai mare…..

Posted in Uncategorized | Tagged , | Leave a comment

Gaura neagra si gaura blonda

Cica NASA a descoperit o gaura neagra, veche de 30 de ani in vecinatatea galaxiei noastre. Gaura neagra e formata din antimaterie care absoarbe toata materia din jur. Eu de doi ani am descoperit o gaura blonda, veche de 37 de ani, in vecinatatea Pietei Victoriei, care face cam acelasi lucru.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Epitaf, parafrazarea unui mare poet pentru alt mare poet

Icoana geniului apus, incet pe cer se suie.

A fost pe cand nu l-am dorit.

Azi il dorim

Si nu e!!

Posted in Uncategorized | Tagged | Leave a comment

O noapte cu Adrian Paunescu

Ma bucur ca am citit, azi, poate cele mai sincere randuri, despre Adrian Paunescu, scrise de Victor Ciutacu. Si eu l-am cunoscut, personal, atat inainte de 1989, cat si dupa. Inainte de 1989, ca spectator al cenaclului Flacara si ca solicitant umil, elev al liceului industrial 8, care i-a solicit favorul a 24 de bilete “la Cenaclu”. Sa mergem toata clasa. Nu se mai gaseau bilete la “Polivalenta” si a trebuit sa ajung la redactia revistei Flacara, la el, pentru a le obtine. M-a primit la el in birou. La Casa Scanteii, in aripa in care, mai tarziu, urma sa scriu si eu ca ziarist la Evz. I-a placut sau l-a magulit determinarea mea de a merge “cu clasa”..:) I-a cerut secretarei sa imi dea 24 de bilete. Avea la ea in sertar doua teancuri…Bineinteles ca mi-a cerut banii..600 lei. S-a amuzat ca am avut curajul sa merg in autobuz cu atatia bani la mine.
Peste ani ne-am reintalnit. De pe pozitii adverse. Tanar jurnalist m-am inscris in plutonul celor care considerau de bon ton sa lovesti in Paunescu. Si l-am lovit urat de ton. Din cauza mea a pierdut curtea casei de la Breaza. Curtea pe care, ca si casa, o cumparase si o platise in 1984 cu 65000 lei. A ramas cu o poteca lata de un metru “cat sa iasa cu sicriul” cum spunea cel care i-o vanduse si o obtinuse inapoi, fara plata, cu ajutorul meu. Ulterior, cel care i-a luat curtea a vrut sa mi-o doneze mie. Nu ii trebuia. A vrut doar “sa i-o traga” lui Adrian Paunescu.L-am refuzat. Dupa cativa ani ne-am reintalnit la Tele 7abc la invitatia lui Condurateanu. M-a privit, zambind, si mi-a spus: “Stii ca nu ai fost corect. Ca mi-ai facut un mare rau”. Mai matur atunci, si cu mai multa minte, am spus doar “Stiu. Imi pare rau”. La care, chiar razand mi-a spus. “Ei lasa. Am patit eu altele si mai nedrepte”…Si ne-am vazut apoi de emisiune. La plecare mi-a dat o placheta pe care scria “O noapte cu Adrian Paunescu”..O mai am si azi…



Posted in Uncategorized | 3 Comments

Rusine sa-ti fie Traian Basescu!

Rusine sa-ti fie Traian Basescu! Sa spui ca Adrian Paunescu va ramane in memoria celor care l-au apreciat, adica numai in memoria acelora, dovedeste ca  in ciuda functiei mari esti si vei ramane doar un om mic. Chiar daca faci basici la degete de cate ori pui mana pe o carte, chiar daca recunosti ca nu citesti decat rapoarte, chiar daca l-ai premiat pe Cartarescu desi nu l-ai citit niciodata, chiar daca mai draga ti-e carciuma decat biblioteca, chiar daca nu l-ai suferit niciodata pe Adrian Paunescu, nimic nu iti da dreptul sa ii negi valoarea ca poet. A publicat mai multe carti decat vei fi in stare sa citesti in aceasta viata. Si fie ca vrei sau nu, va ramane in istoria Romaniei asa cum tu nu vei ramane niciodata. Puteai sa spui ca va ramane in istoria culturii romane. Puteai sa spui ca il vei decora post-mortem. Puteai sa spui orice…dar ai preferat sa rostesti doar fraza abjecta “cunoscutii nu il vor uita”… Pacat ca aceste vorbe au venit de la seful statului…Rusine sa iti fie Traian Basescu…. De un sef al statului care nu a spus si nu va putea spune niciodata: “Eu sunt bolnav de dumneavostra tara”…

Pacient
Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: – Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea. (Adrian Păunescu)

Posted in Uncategorized | Leave a comment